Yupiiii 2011

Visul meu a inceput inca de pe bancile scolii. De fapt, din totdeauna am trait in lumea magica a spectacolului-la inceput reprezentatiile de la Teatrul National cu trupa de balet, urmate de emisiunile pentru copii si spectacolele de la Palatul Copiilor. Copilaria mi-am petrecut-o in culise. Apoi a urmat spectacolul vietii, pe care, din pacate, nu ti-l regizezi tu in totalitate. Anii au trecut si viata m-a purtat pe alte cai.(“Si de ne pomenim/ Oftând, pesemne fiecare/ Ne-om fi simtind departe tare/ De-un drum pe care-am vrea sa fim.” Elena Farago).

Pana intr-o zi, cand, intamplator- desi cred cu tarie ca nimic nu e intamplator, totul se petrece cu un scop- am aflat de cursul de teatru. Inceputul meu la scoala Corifeu a fost timid, dar tocmai asta vroiam, sa-mi regasesc curajul, pasiunea, sa-mi controlez emotiile, sa ma regasesc pe mine. Acum sunt studenta la Facultatea de Arte.

Totul a fost posibil datorita actritei Gabriel Ionita- “profa”, care ne este prietena, sora, mama, confident si care stie sa scoata la iveala din noi ceea ce este mai bun, ne incurajeaza si ne reda increderea in fortele proprii.

Daca aveti un vis, nu-l aruncati intr-un sertar al sufletului, urmati-l chiar daca pare greu de realizat sau vi se pare tardiv. lasati complexele si prejudecatile si fiti voi insiva!

“Be yourself no matter what they say!” Sting



Urmarea unui curs de teatru este dupa parerea mea o metoda foarte eficienta de a ne deschide catre frumusete, sentimente si emotii de care inainte ne temeam sa le experimentam sau pur si simplu nu stiam ca exista. Shakespeare spune a ca “lumea e o scena” iar, prin urmarea cursurilor de teatru la scoala de arta “Corifeu”, pot spune ca am invatat sa joc mai bine inclusiv rolul de “eu insumi”.

Acest curs m-a schimbat mult, sporindu-mi considerabil increderea in mine si, in plus, am atins o etapa mai inalta a profunzimii sentimentelor atat pe scena cat si in viata de zi cu zi. Am ajuns sa indragesc atat de mult teatrul incat m-am inscris si la o facultate cu catedra de profil – si, in urma pregatirii facute cu actrita Gabriela Ionita, am reusit sa trec de probele de la admitere cu nota 9.

Va recomand cu foarte multa caldura urmarea unui curs de teatru in general si cursurile acestei scoli in special.

Cu drag, Andrei Iliescu


Admiterea mea

A fost visul meu de mic copil de pe vremea cand jucam in scoala primara Amintiri din copilarie…si cand am primit aplauze la scena deschisa, tata, din public se lauda: e fetita mea, e a mea! Acum ma vede de sus…dragul de el…mereu imi spunea: tu trebuia sa fii actrita…dar uite…cum niciodata nu e prea tarziu, Dumnezeu mi-a scos-o in cale pe Gabi si m-a ajutat sa imi (re)gasesc drumul…intr-o perioada foarte dificila a vietii mele…:(

Am inceput pregatirea cu aproape doua luni inainte (ceea ce va recomand tuturor acelora care vreti sa dati la teatru, o luna e cam riscant), am schimbat repertoriul de multe ori si bine am facut…sa nu alegeti o poezie doar pentru ca ati auzit-o ce frumos o recita colegul, poate ca el o simtea, dar voua nu va atinge sufletul. Trebuie sa intre in voi, sa faca parte din voi, sa fie voi. La fel si cu restul repertoriului: cantecul, dansul (se pare ca nu e chiar atat de optional, din moment ce comisia a cerut aproape tuturor candidatilor sa isi arate calitatile de dansatori J)

Emotiile au inceput sa vina cam cu vreo 10 zile inainte de examen, cresteau, scadeau si iar cresteau…sunt si emotiile bune la ceva…important e sa nu te copleseasca…sa nu fie ele stapanul tau…tu esti cel care detii controlul…sunt bune atunci cand te fac sa te concentrezi mai bine, sa te aduni si sa dai tot ce ai tu mai bun din tine.

Faptul ca am fost mai multi la pregatire ne-a ajutat foarte mult…un sfat, o parere, o vorba buna, o imbratisare calda inainte sa intri in sala de examen conteaza enorm…si pentru asta va multumesc, dragi prieteni…Andrei, Diana, Silvia si Vicky…imi aduc aminte de o concurenta care a venit la mine si m-a intrebat: dar voi cum de va cunoasteti? Pentru ca ne vedea mereu impreuna, cum ne incurajam unii pe altii inainte sa intram in sala de concurs…ceea ce recomand si viitorilor candidati…sa interactionati cu colegii vostri, sa va ajutati si sa va sustineti inainte, in timpul si dupa examen, indiferent de rezultatul acestuia…

Nu a fost usor, nici nu ma asteptam sa fie usor…:) cand esti in sala de examen totul trece asa de repede ca nici nu ai timp sa reactionezi, de aceea trebuie sa fii prezent acolo si atunci, pentru ca nu mai esti la pregatire….emotiile mele au trecut abia cand am vazut lista cu candidatii admisi, chiar daca eu inlauntrul meu simteam ca am trecut, chiar daca toata fiinta mea asta imi spunea…dar nu se stie niciodata, dragi prieteni…totul poate fi asa subiectiv…

“Nu stiu altii cum sunt”…:) dar asa a fost la mine, si asta a fost doar inceputul…lol…unei frumoase colaborari cu sufletul meu….

Va imbratisez cu drag pe toti,

Carmencita….


Ma numesc Diana si vreau sa va impartasesc din gandurile mele.

De cand eram mica si ma jucam cu papusile imi doream ca atunci cand voi fi mare sa devin actrita. Dar soarta a facut sa urmez o facultate tehnica.

Totusi, datorita pasiunii mele, m-am inscris la cursurile scolii de teatru “Corifeu” pe care le urmam dupa servici.

Dupa cateva luni de cursuri m-am hotarat sa dau admitere la faculatatea Hyperion, sectia Actorie. Nu ma simteam deloc pregatita asa ca am apelat la Gabi, profesoara mea de la “Corifeu”. Dupa cateva luni de pregatire intensa am facut progrese enorme si am inceput sa cred ca am sanse sa intru la facultate.

Astazi sunt fericita ca m-am vazut acceptata la facultate si ii multumesc din suflet lui Gabi, dandu-mi seama ca fara ajutorul ei nu as fi avut vreo sansa.

Primul pas catre visul meu s-a indeplinit.


Pasiunea mea pentru actorie cred ca a inceput destul de devreme, doar ca nu am devenit constient de ea decat mult mai tarziu. De cand eram prin gimnaziu si ma uitam la filme americane retineam de multe ori replicile personajelor si de multe ori incepeam sa vorbesc cu prietenii folosind replica din filme, cu aceeasi intonatie, accent, etc. Cu alte cuvinte ii imitam pe actoriJ.

Mi-am dorit apoi sa fac regie de film dar, dat find cursul destul de bizar pe care il ia uneori viata noastra, am ajuns sa trec printr-o facultate tehnica si sa absolv Psihologia. Pe Gabi am intalnit-o intr-un moment din viata mea in care aveam mare nevoie de actorie si de lucrul cu mine. Ea a fost cea care m-a indrumat si m-a ajutat sa trec peste multe hibe si incertitudini si cu ajutorul ei am reusit sa intru la Facultatea de Teatru desi nu am lucrat impreuna decat 2 luni. A incercat sa scoata ce e mai bun din mine in acest timp scurt si cred ca a si reusit de multe ori. Sunt unele intalniri in viata noastra care, in momentul in care te uiti inapoi iti dai seama ca sunt ca niste pietre de hotar. Cred ca intalnirea cu Gabi si Corifeul o pot considera una din aceste pietre.

Multumesc pentru tot,

Stefan

Comments are closed.