Yupiiii 2012

Eram  pe drumuri ratacite  de multa vreme, in cautarea mea, imi doream tare mult sa ma intalnesc cu mine cea adevarata, autentica cea din afara schemelor din  care am fost constransa sa fac parte.Se pare ca in acum cativa ani, un curs de teatru pe care l-am absolvit la minunata Scoala de Arte  Corifeu cu participarea mea intr-o piesa, mi-a adus o usoara lamurire si cred ca mi-am zarit umbra pe scena.
Am mers  mai departe  sa imi implinesc menirea de a fi eu, de a ma intalni cu firescul din mine. si de a avea  din nou curajul si increderea pe care le-am  pierdut  pe parcurs datorita  programelor downladate de societate, a venit vremea “sa-mi dau mastile jos” …. !!!
Si ce poate fi mai minunat decat sa aduci zambetul si  bucuria pe fata altor oameni ?
Multumesc profei,  actrita Gabriela Ionita, intai de toate un om de mare exceptie cum rar intalnesti,
un pedagog minunat, un psiholog la fel de bun care scoate la lumina  tot ce e  mai bun in fiecare, multumesc lui  Cata Oprea pentru rabdarea care a avut-o, pentru contributia lui in formarea mea ca si candidat la facultatea de actorie,va iubesc !
Nu incetati niciodata sa sperati ca veti ajunge acolo unde este nevoie de voi si sunteti iubiti si admirati pentru ceea ce sunteti, nu incetati  sa aflati ce va multumeste si va aduce in armonie cu voi si cu cei din jur !
Cu multa dragoste si bucurie,
Camelia

Teatrul nu este viaţă în miniatură, ci viaţă mărită enorm, viaţă exagerată înfiorător

Teatrul este poezia ce se desprinde din carte şi devine omenească.

Teatrul înseamnă metamorfoză: un artist se transformă în şoarece sau în ce vrea el; din om bun devine om rău.

Teatrul poate însemna fie arta, fie clădirea în care se desfășoară spectacolele de teatru. În sens figurat, teatru reprezintă un loc în care se desfășoară o acțiune important.

De ce, dacă noi jucăm în mod natural niște roluri, avem nevoie de teatru? În special, pentru a crea o oglindă socială, un mymesis o reflectare care reproduce exact sau caricaturizează societatea, care ne permite să înțelegem mai bine imperfecțiunile sale.


“Se poate face teatru din orice si despre orice, ceea ce nu inseamna ca se poate face teatru oricum, fiindca nu e imoral sa aduni o sumedenie de oameni intr-o sala si sa-i tii o ora sau doua, decat daca le comunici lucruri importante si captivante. Importante pentru existenta lor si captivante pentru timpul lor. Daca un spectator pleaca de la teatru spunand “m-am plictisit”, poate fi de vina el, dar daca o sumedie de spectatori pleaca de la teatru spunand “ne-am plictisit”, indiferent cine e de vina, trebuie sa incepem a ne pune intrebari.” Dumitru Solomon”


Ce este teatrul pentru mine ?

Inchipuie-ti ca esti multumit de tine, de viata ta, financiar o duci bine, ai o pozitie sociala buna, parintii sunt mandri, prietenii te admira, ce mai, te-ai realizat! Sau … nu ? Ceva lipseste … Te-ntrebi si nici tu nu stii de ce ai tendinta tot mai des sa fii trist. Nostalgic iti amintesti ce viata lipsita de griji si frumoasa duceai in liceu, chiar si in facultate inainte sa te angajezi. Dar nu pentru asta te-ai pregatit pana la urma toata viata ? Termina-ti studiile, invata bine, ia-ti o slujba si … fericirea o sa vina de la sine… sau … nu?

Ceva ma strange , ma ingradeste, ma simt ca intr-un balon care se face tot mai mic … ce se petrece ? Stai ! Cred ca incep sa-mi dau seama! E cercul mediocritatii care ma cuprinde tot mai mult . Il simt cum imi strange sufletul. Mintea mea e de partea lui – “Ramai programator, doar ai bani si e de viitor!”. Si am ramas. Dar cat sa mai rezist asa ? Cat sa mai rezist intr-un domeniu in care nu voi fi niciodata mai mult decat bun ? Mai ales cand simt in mine un imens potential care se topeste zi de zi la foc mocnit, favorizand plasmuirea unui nou om blazat, cu nimic iesit din comun.

Acesta este contextul in care am descoperit teatrul – sau mai bine spus – in care m-a descoperit el pe mine … In sfarsit reusesc sa ies din monotonia care incepuse sa ma roada pe dinauntru! In sfarsit incep sa se lege bucati din marele puzzle – de ce invatam pe dinafara scenete amuzante cand eram mai mic si apoi le interpretam in fata prietenilor, placerea de a fi in centrul atentiei, cautarea permanenta de a iesi din tipare atat la scoala cat si in viata de zi cu zi. Este ce am asteptat de mult timp – acel ceva care atunci cand il gasim ne da aripi (si nu ma refer la Red Bull). Uita-te si tu in viata ta cititorule – exista pasiune in ceea ce faci ? Daca nu , mai cauta ! ;)



Pentru mine teatrul inseamna a doua viata. Aici am renascut, am crescut, m-am dezvoltat si maturizat.
Teatrul imi permite sa trec limitele naturale , imi permite sa am cate vieti doresc.
Iubesc teatrul pentru ca am libertate si bucurii. Pot bucura si fermeca publicul, chiar daca doar pentru cateva minute.

Comments are closed.